Dor de TATA...

Mai e un pic si se implinesc patru ani de cand tata nu mai e printre noi.

Mi-e un dor nespus de el...nu stiu de multe ori mi-ar place sa cred ca atunci cand ma duc acasa, la tara, ca nu o sa mai gasesc casa goala si ca el o sa ma astepte pe banca in fata blocului cu zambetul pe buze...insa adevarul crud ma aduce la realitate, nu o sa-l mai gasesc acasa, ci in alta parte...acum casa lui unde poate fi tot timpul cu mine este chiar sufletul meu...

De multe ori simt ca ma sprijina si ca este tot timpul cu mine...cu toate ca imi e nesus de greu sa ma obisnuesc cu faptul ca fizic nu o sa mai fie niciodata aici...sa ii mai aud vocea...sa ii mai aud pasii...

Aveam o legatura destul de puternica cu el atunci cand eram copil...il simteam de la kilomentri departare ca vine...de fapt daca stau si ma gandsc bine, mama zice ca primul cuvant a fost TATA...acum inteleg...l-am iubit...il iubesc si il voi iubi cate zile voi mai avea...sufletul meu nu va mai fi niciodata intreg, acea parte va lipsi, acea parte care imi dadea putere si speranta...MI-E DOR DE TINE TATA!!!

de ce...

toate intrebarile mele refritor la viata mea ''de cacat'' incep cu de ce?...de ce?... trebuie ca eu sa ma desconsider atat de mult incat sa ma inchid in mine...de ce?... nu am incredere in ''femeia'' din mine....de ce?... plm continui sa ma port ca un golan?Nu trece zi fara ca eu sa nu imi pun aceste intrebari.Multi imi spun ca ar trebui sa inerc sa imi caut si eu ''pe cineva'' care sa ma inteleaga(si aici e vorba despre un barbat)...insa unde oare voi gasi acea persoana careia sa ii placa aceleasi lucruri care imi plac mie,eu una nu cred ca exista asa ceva, asa cum nu cred ca exista ''dragostea adevarata''...in care pe cuvantul meu ca nu mai cred in veci si de aia imi bag p...la in ea din toata inima,pt ca de fiecare data cand eu m-am INDRAGOSTIT ca o idioata nu am primit nimic in schimb...si pornind de la acest lucru am inceput sa cred ca barbatii nu au avut si nu o sa aiba niciodata inima(literar vorbind).

Asa ca...un sfat pt toate fetele...sa nu incepeti sa visati prea mult pt ca de fiecare data cel mai frumos vis s-ar putea sa devina cel mai mare cosmar pe care l-ati avut ...

dor de casa...dor de voi...

am doua luni de zile de cand am plecat de casa...din data de 4 iunie 2009 nimic nu mai e la fel...imi lipseste tot ce era acasa...nu gasesc cuvinte sa zic cat de mult imi lipsesc cele 2 prietene ale mele: Lavinia & Andrada ( love you girls ) ,serile de karaoke si tot ceea ce faceam impreuna.
Nu in ultimul rand imi lipsesc colegii de munca de la Comdata Service,printre care cea mai buna...Irina ( ubita mea )

prezentare...

Pentru cei care vor sa stie mai multe despre mine, nu pot zice decat ca...eu sunt Dana...o fata simpla de la tara,pe care amicii o cheama Isteatza...o porecla pe care multi o considera banala sau stupida,insa eu sint mandra ca mi se spune asa(tatalui meu i se spunea Isteatzu').